Interviu: Unirea Principatelor Române, dr. Ioan Drăgan - "M.A.I. aproape...

Alternosfera - Cheamă-mă (official audio)

Depeche Mode - Should Be Higher (Live in Berlin)

PUNCTUL DE VEDERE Nicu Covaci si R B Giurgiu 21 martie 2016

Dar cu ”Zimbrul” din parc ce ați avut, tovarăși?

          

           Cine nu-și amintește de ”Zimbrul” care străjuia simbolic cetatea aflat în mijlocul parcului din centrul orașului Hațeg?

În mod cert doar generațiile de hațegani de după anul 2004 vor mai cunoaște numai din poze faptul că era un parc în centrul căruia se afla un ”Zimbru”, care a reprezentat frumoase aduceri aminte pentru cei mai mulți dintre hațegani.

Bine că mai există astăzi parcul și foarte bine că nu a avut soarta celuilalt parc masacrat de buldozere.

          Mă refer firește la cu totul alt parc decât cel distrus și despre care deja am scris de-o vreme. Pentru distrugerea acelui parc este destul de clar că avem din nou ”vinovați fără vină”, la fel ca în cazul falmentării industriilor care au fost tradiționale pentru Hațeg.

Dacă în 8 ani respectiv de 25 de ani de zile DNA sau/ și alte autorități competente în analiza spețelor nu s-au interesat de legalitatea acestor fapte reprobabile, atunci de ce s-ar mai sesiza tocmai astăzi?

http://catreinimasiminte.blogspot.ro/2015/01/de-8-ani-fara-parcul-din-centrul.html

          Există oare vreo generație de hațegani care să nu dețină acasă cel puțin o fotografie cu ”Zimbrul” aflat în parcul din centrul orașului? (mă refer la acei hațegani care au mai prins perioada când ”Zimbrul” era la locul normal și destinat numai lui ca simbol pentru zona Hațegului)

          Astăzi ”Zimbrul” din parc a fost exilat într-o curbă aproape de indicativul unde scrie ”HAȚEG”. Nici că se putea găsi un loc mai impropriu pentru unul din simbolurile ”Țării Hațegului” decât într-o curbă, unde cu siguranță că vizitatorii Țării Hațegului vor avea ochi numai pentru el.

          Ce contează curba pentru șoferi, mai ales atunci când se arată ”Zimbrul”, care după ce a fost rupt din locul tradițional și normal, a primit o culoare destul de ciudată?

          Oricum ar fi nu cred că este cazul să fim contrariați de acest fapt al exilului, tocmai fiindcă deja există precedentul cu parcul distrus.

Dacă ar fi să adun puțin surâs amar nu-mi este foarte greu să îmi pun în gând niște ”himere”, având în vedere anomaliile săvârșite în lungul și de-a latul vremii la Hațeg. Gândesc că dacă s-ar fi putut până și Vf. Retezat ar fi fost exilat undeva lângă ”Zimbrul” din parc, cumva la începutul curbei, dacă s-ar fi putut secționa. Este de ciudat că statuia din același parc nu a fost distrusă sau mutată ori dusă la fier vechi, pentru a confirma încă o dată un mod profitabil pentru unii de a face ”afaceri” la Hațeg dar nu și pentru oraș.

”Zimbrul” din parc a fost atât de repede mutat și fără consultarea prealabilă a hațeganilor, dacă vor sau nu să fie rupt, aiurea revopsit și apoi urcat într-o curbă, încât nu-mi mai amintesc nici măcar anul. Cosider că hațeganii trebuiau întrebați dacă vor ca ”Zimbrul” să fie smuls de la locul lui tradițional și adăugat într-o curbă destul de periculoasă pentru șoferii neatenți.

Să fi fost oare 2004? Nu mai știu anul în care s-a săvâșit exilul dar cert este că nu înțeleg ce legătură are noua ipostază care a apărut în locul ”Zimbrului” din parc cu orașul Hațeg. În acest sens am și adresat întrebarea către cei responsabili de această faptă fără sens:

Dar cu ”Zimbrul” din parc ce ați avut, tovarăși?

Mulțumesc lui Mihai Bursesc pentru foto. 

De 8 ani fără parcul din centrul orașului

La început a fost o casă veche. Aceasta a rămas frumoasă doar în fotografiile despre care își amintesc cei din generațiile care au cunoscut orașul Hațeg atât în expansiune economică cât și în declin. Casa cea veche a sfârșit în delabrare și ca atare treptat dar sigur a dispărut din peisaj. Un fapt regretabil pentru că arhitectura era superbă.

Sunt generațiile hațeganilor care după 1989 au asistat la dispariția industriilor specifice zonei prin intermediul cărora aveau un nivel de trai decent. În aceste cazuri de falimentare avem și vom avea doar ”vinovați fără vină”, care probabil că nu au nici un fel de remușcare.  În cazul lor numai la Judecata de Apoi le vom cunoaște chipul cioplit de trădare față de comunitate și țară.  

Între timp probabil ca o răzbunare a vremurilor pe acel teren și-a făcut loc un parc, evident spre a confirma statutul orașului de zonă cu multă verdeață și peisaje demne de Național Geografic. Am numai amintiri frumoase despre acest parc, din păcate doar cu acestea am rămas.

Îmi amintesc de copilăria mea atunci când împreună cu camarazii de joacă iarna făceam adevărate războaie prin parc și cazemate în zăpada mare care străjuia aleile. Primăvara era cea mai frumoasă pentru că natura înflorea sub privirile noastre. Nu cred că poate fi povestită frumusețea parcului.

Îmi amintesc vara când dimineața era atât de superbă la trezire pentru că vedeam Retezatul dar parcul era poate cel mai frumos decor verde pe care îl puteam admira cu bucurie. O suprapunere fericită pentru oamenii care iubesc natura. Era un parc de tranzit dintr-o parte în alta a orașului. În alt sens pot afirma că făcea parte din mediul ecologic al orașului.

Îmi amintesc că într-un an studenți la Arte au lăsat amintire orașului în acest parc sculpturi. Astfel s-a oferit un farmec în plus acestui loc.

Foarte multe orașe din România își distrug parcurile ori spațiile verzi, pentru tot felul de clădiri care adăpostesc, reclame, tehnologie și corporații. Nici orașul Hațeg nu a făcut excepție în privința aceasta. Este atât de ușor să distrugi spațiile verzi, care oferă frumusețe și aer curat, pentru ca apoi să ridici betoane sau grămezi de fier, unde nu faci altceva decât să promovezi societatea de consum pe baze corporatiste.

Ieri dar și astăzi din construcții se trăia/ trăiește foarte bine, mai ales dacă patronatul știe cum să fie plăcut /preferențial administrațiilor din țară iar în acest caz din nou orașul Hațeg s-a situat în regula stabilită. 
Dacă patronatul din construcții este văzut bine și la nivel județean, poate ajunge favorit la lucrări în regiune și evident pe culmile unui progres demn de cartea recordurilor, atunci când vine vorba despre câștig rapid pe lucrări la fel de animate. Construcțiile preferențiale au devenit baza economiei naționale în acest moment, pentru că sunt susținute total de către autorități.

Și poate pentru a fi în ton cu cei care au dus de râpă industriile într-o zi ne-am trezit cu buldozerele în parc. Un infern alocat spațiului ecologic aflat în fața unui pluton de execuție, aplicat cu sânge rece, pentru simpla vină de a se fi situat în centrul orașului. Acțiunea a fost de-o brutalitate rar văzută, doar în documentarele despre tăierile masive de păduri am mai văzut așa ceva.  

Am asistat la un ”holocaust verde” care s-a petrecut la Hațeg în anii 2008 în plin centru de oraș și probabil că s-a săvârșit pentru a se anunța un alt ”holocaust verde” la nivel de păduri în Retezat, care are loc astăzi, tot prin mijlocirea autorităților românești.

Probabil că la vremea aceea indivizii care au semnat pentru distrugerea parcului și-au argumentat deciziile pe faptul că mai sunt două parcuri în oraș și cel din centrul orașului este doar de tranzit, astfel că poate fi sacrificat.

Nu sunt arhitect, nu sunt nici inspector de mediu, nu lucrez nici în domeniul urbanismului dar ca om aflat ”în simplitate privirii” nu găsesc o explicație rațională pentru sacrificarea acestui parc în vederea unei grămezi de fier în care se impune societatea de consum pe baze corporatiste.

La acea oră orașul Hațeg avea suficiente magazine și depozite de marfă care puteau să satisfacă cererea unei regiuni nu doar a unui oraș. Doar atunci când vrei să șicanezi sau să distrugi comerțul local apelezi la un supermarket. Aceasta nu o spun eu ci mulți alți oameni care se pricep mai bine decât mine la analiza contextului dat.

https://reportajelive.wordpress.com/2012/11/09/cum-a-distrus-un-supermarket-un-oras/

https://irinamonica.wordpress.com/2012/09/28/cum-ne-fac-supermarketurile-mai-saraci/

Dacă acțiunea de distrugere a parcului a avut în intenție acest fapt atunci gravitatea faptei este și mai mare din punct de vedere al moralității.

De câtă imoralitate poți da dovadă să te răzbuni pe comercianții locali încât să ajungi la distrugerea unui parc?

Pe de altă parte aprovizionarea acestei grămezi de fier se face anevoios când este vorba de mașini de mare tonaj. Este o foarte grea încercare pentru șoferi. Orașul nu este mare iar centrul era la vremea existenței parcului cochet.

După ce buldozerele și-au făcut datoria față de administrație și de interesele acesteia în locul parcului, pe o suprafață semnificativă și-a făcut spariția o grămadă de fier. De atunci orașul Hațeg cel puțin în centrul său și-a pierdut farmecul. Și pentru a-l pierde de tot a dispărut și tradiționala librărie. În plus centru este mult mai aglomerat și circulația în vreme de sărbătoare este sufocantă. Aglomerarea de clădiri din centru este irațională pentru un oraș mic. O astfel de ”construcție” o faci undeva la ieșire din oraș sau cel puțin pe un teren unde poți realiza și o parcare mai mare.  

Un alt aspect este sfertul de parc rămas, care suportă cu stoicism emanațiile ”cutiei de chibrituri” așa cum o numesc unii hațegani, pe bună dreptate. O nouă așezare în total contrast cu tradiția orașului, care nu știu dacă are ceva în comun cu planul de urbanism, arhitecura sau mediul înconjurător din oraș. Nici măcar parcarea nu este suficientă în raport cu mașinile oamenilor care vin să consume.  

Ca o situație deloc ciudată, după o vreme corporatiștii care au făcut comerț o vreme acolo și-au arătat limitele și au dat faliment. Astăzi sunt alți comercianți și despre aceștia nu vreau să vorbesc. 

De fapt mie mi-e dor de parc.

Și uite astfel au trecut 8 ani de zile, hațeganii mai pot admira parcul numai în fotografii dar viața societății de consum corporatist merge înainte, toată lumea este ”bucuroasă” și afacerile stretegice în construcții preferențiale și fier vechi ”unicat” merg tot înainte, cu tupeu.

Păcat de parc, tragic este faptul că la vremea aceea reacțiile au fost slabe. De fapt dacă stau să gândesc la rece, cu cinism, cam astfel s-au distrus Fabrica de Bere, Fabrica de Conserve, Abatorul și alte instituții. Cei care au acționat pentru falimentare s-au bazat pe lipsa de reacție a hațeganilor, fie că aceștia erau în administrație, fie că erau cetățeni ai orașului.

Casa de Cultură, Cinema şi Librarie la Haţeg

Primaria poate asigura spaţiul, în condiţii financiare optime.

Unul din spațiile propuse este exact în cadrul Sălii de Spectacole (unde a fost Cinema pe vremuri) ceea ce ajută foarte mult pentru că cele mai multe evenimente se organizează în acest loc.

Inclusiv serile duhovnicești sau alte evenimente culturale sunt organizate în această sală. Locația este în zonă centrală.

Un alt spațiul este cel Sinagogal, care poate fi alocat unei destinații culturale. 

Există în Haţeg, un colegiu şi două şcoli generale. 

Există un cumul de denominaţii din partea cărora sunt preferinţe stricte de carte. Putem valorifica acest potenţial în funcţie de specific.

Există diverse instituţii financiare, spitaliceşti, tehnice şi şcoli speciale care au nevoie de cărţi de specialitate.

Nu există concurenţă. Se poate face în paralel o aripă de anticariat sau de reduceri

Se pot organiza în spatiu diverse evenimente cu caracter promotional si de fidelizare

Gândesc în acest caz şi la parteneriatul cu Transilvania Film. În virtutea acestui parteneriat putem corela filmul educativ cu spaţiul de carte.

Se poate face în paralel un spaţiu servit de ceai şi cafea unde clienţii pot să citeasca o carte sau să asculte muzică bună.

Putem face un colţ de carte bisericească pentru că sunt 4 Biserici Ortodoxe în oras, plus cele limitrofe.

Putem face expoziţii de pictura prin concursul evenimenţial al reprezentanţilor colegiului şi al celor două şcoli generale.

Putem organiza donaţii (de la reduceri) ad-hoc de carte prin oraş pentru a face reclamă librăriei 

Putem organiza întruniri de literatura.

Transferăm zilele de sărbătoare ale poeziei, cărţii etc în spaţiul librăriei.

Putem organiza zile şi nopţi de lectură, un festival de carte cu expunere şi târg de carte

Acestea pot fi organizate de Zilele Oraşului – în perioada august -septembrie

Putem să ne folosim de buna relaţie între Primărie şi cele două instituţii de învăţământ pentru a promova achiziţionarea directă din librărie de carte şcolară, pentru bibliografia facultativă şi obligatorie

Paralel cu libraria se edifică şi colaborarea cu un centru turistic (http://www.turismretezat.ro/), de pe urma căruia putem valorifica aspectele de informare prin diverse materiale ex. albume, pliante, hărţi etc

În partea de voluntariat putem să colaborăm cu responsabilul de Geoparc, domnul Cristian Ciobanu.

Având în vedere că în oraş există preocupări pentru sporturi ca tenis de câmp, fotbal, judo, fitness şi runnig, putem aloca un spaţiu interesant de informare şi de îndrumare prin cărţi şi reviste

Putem aduce cărţi centrate sau orientate pe diverse preocupări care să intereseze şi zonele limitrofe prin exelenţă rurale ex. cărţi de agricultură, apicultură, creşterea animalelor etc

Putem să valorificăm potenţialul copiilor şi al tinerilor prin campanii de promovare şi indrumare către cărţi cu tematică civică şi eco

Avand în vedere faptul că profesia de librar este una deosebită putem să organizăm evenimente ca «Librar pentru o zi»

Putem de asemenea să orientăm tinerii din colegiu către o abordare antreprenorială în ceea ce priveşte conceptul de librărie.

Putem să încurajăm spiritul antreprenorial al tinerilor propunând colaborări din care să rezulte proiecte culturale, care mai apoi să fie îndrumate spre finanţări UE şi să aibe sprijinul administraţiei locale. 

Repere de colaborare și parteneriate :
Firme private din Hațeg și Țara Hațegului 

http://www.turismretezat.ro/

https://www.facebook.com/Hateginromaniawordpresscom

http://dragdehateg.org/

http://www.hateggeoparc.ro/

http://www.hateggeoparc.ro/